Despre NEPOTUL LUI KAFKA, DE COSTEL ZĂGAN, 2024

Poetul trage un semnal de alarmă pentru cei care sfidează legile de conviețuire ale planetei, aruncându-și la atac a mia oară , condeiul care devine o armă de temut.

GABRIELA DIMITRIU
 

DEȘERTUL DE CATIFEA, COSTEL ZĂGAN, 2015

 DIMINUTIVÂND LUMINA

A fost probabil iubirea anilor de liceu.

Dragostea nepereche a lui Dio.

A cunoscut-o, cum era și de așteptat, mai întâi d e la distanță.

Dio, mare bos (pleonasm generalizat astăzi, pe atunci puișor) la Internatul Liceului ATL, în fiecare zi, între orele 17-21, susținea un program cultural-educativ - muzică, poezii, dedicații - la stația de emisie cu circuit, desigur, intern.

Într-una din zile, pe când recita o poezie a poetului Lucian Valea, Dio a primit un bilețel însoțit de o revistă și o rugăminte: să citească - în direct - o poezie a unui poet de care până atunci nu auzise:

ADRIAN PĂUNESCU.

Și a citit-o: vocea i se plia perfect pe mesajul poeziei.

IATĂ, POETUL!

- Eu sunt Luminița! Fata care te-a deranjat cu poezia!...

-......

- Tu n-ai nevoie să te prezinți, Dio!

-...... 

- Ești o figură arhicunoscută!

- Din fericire, un anonim arhicunoscut!

- Totuși am auzit c-ai înțeles mesajul meu!

- N-am prea auzit de acest poet...

- N-ai auzit sau n-ai citit?

- Și una și cealaltă...

- Și totuși poezia lui îți vine ca o mănușă!

- Nu prea mi-e frig!

- Și nici frică!

- Frică? De ce? De cine?

- Frică de ce spune și, mai ales, de ce poate să ascundă poezia! Poezia patriotică!

- Bine-bine, dar poezia patriotică nu ascunde nimic. Ea doar dezvăluie: fapte, oameni și locuri.

Exemplare!

- Și totuși ceva ascunde.

- Ce poate să ascundă poezia, Luminița!

- Știu eu, poate speranțele noastre.

Viitorul nostru cel mai fragil!

 

 

ZERO DE TREI ORI ZERO

 

Inexistența se zbate în ghearele genezei

fără supărare poporul își pupă eroii în fund

de câte ori are ocazia

și bineînțeles galeria de ocazie aplaudă frenetic

tot de-atâtea ori

nestingherită copilăria își duce biberonul la gură

și primăvara începe să gângurească

vai cu biberonul ei verde la ureche

Doamne fericit este copilul care nu s-a născut

fericit de trei 

doi

unu

start

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

BRAȘOVISM

 Vremea păcălește natura

natura păcălește omul

timpul ne dă de-a dura

să n-amețească atomul

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

NELINIȘTEA NUCLEARĂ

Nu înarmaţi copiii cu lacrimi nucleare

să ne lăsăm iradiaţi doar de gingășia lor

viitorul li se deschide-n suflet ca o floare

în acest secol cu plâns de copii ca decor

Dezamorsaţi noaptea de la reverul naturii

sau lumina va ajunge un porumbel ratat

copilăria plânge în hohote la marginea urii

în acest secol moartea se-nrolează soldat

Prin venele lumii o să curgă lovituri de tun

măslinul iată nu mai vrea să porte mască

viaţa este frumoasă pământul este bun

de-aia nicio mamă nu mai vrea să nască

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

CALENDARUL SĂPTĂMÂNII

 Luni - se întoarce berea la crâșmă cu prima poezie

Marți - sticla de lampă crapă de invidie

Miercuri - se extrage x din pix toată ziua

Joi - se înnoptează în poezie

Vineri - cântecul nopții se aude dincolo de stele

Sâmbătă - negustorii zilei și-au vândut toate clipele

Duminică - timpul liber nu știe ce să facă iar cu mine

                               Costel Zăgan

 

 Dragostea-i chirurgul condiției umane: face harcea-parcea din îndrăgostiți!

Costel Zăgan

ÎN CĂUTARE

Ce noapte

pe unde-oi fi

rătăcind

pășesc

tăcere cu tăcere

în gât

parcă

s-a oprit

o stea

din ochi

țâșnește

lumină

din ochi

țâșnește-ntuneric

unde

să m-ascund

Doamne

Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (4)

ROZA VÂNTURILOR

Mulți prieteni mulți dușmani

mulți dușmani mulți prieteni

viața merge înainte viața merge

 înapoi viața merge la stânga

viața merge la dreapta viața

merge-n sus viața merge-n jos

viața merge unde are chef

viața mea străina mea

străina mea viața mea

Costel Zăgan, ANOASELE MELE

MEMENTO

Intru în biserică

sau într-un rai părăsit

liniștea îmi îngheață picioarele

parcă aș duce un clopot în brațe

parcă n-am fost noi

ci

două drumuri rănite de soarele verii

abia azi simțim greutatea aripilor

ești mai vie ieri

ca-ntotdeauna

dragoste

Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (2) 

ANGOASĂ

 

 Mă trezesc cu noaptea-n cap

ochii împrăștie stele verzi

ies în fugă pe ușă

trăgând cerul în piept

Doamne de ce m-ai părăsit

cerul scârție aberant

nu știu încotro să-mi îndrept sufletul

încet-încet mă liniștesc

tăcerea și frumusețea nopții de iulie

poezia mă scoate din priză

cocoșul cântă a doua oară

incognito

cu

lună plină

Costel Zăgan, Angoasele mele

 femeia goală

pagină de testament

bărbat pe stradă

Costel Zăgan, HAIKU POEZIA