pentru Dumnezeu

ușă de biserică

dar pentru Ăla

Costel Zăgan, CRATIMA POEZIEI

ARTA BUNEI-CUVIINȚE

 *** Să fii om cu tine și aproapele tău, oricât de departe ar fi!

                               Costel Zăgan, Inventeme

HYPERION, NR.1-2-3/2026

 COSTEL ZĂGAN

OCHI

Mă învârt

în jurul

casei

lacrimă

cu

patru

pereți

EREZIA OPTIMISMULUI FATAL

Ca orice utopie

citadela binelui absolut are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur

te (z)bați cu tine însuți pe viață sau pe moarte

nu mai contează umbra apoapelui sau discreția îngerului de pază

sunt tolerate în cușca fiecărui individ

castrată omenirea a tras jugul evoluției pe dreapta

cu tot riscul amenzii pentru bruiajul muzicii sferelor de influență

peste tot și toate se înalță zidurile triumfale ale tăcerii

pe orice tarabă se găsește în exces viitor la preț redus

grăbiți-vă să lichidați

condiția umană e pe ducă

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014

 

ABUNDENȚĂ

 Toate cuvintele s-au plictisit de mine.

Costel Zăgan

RAIUL DE HÂRTIE

 Cartea-i lumina ochilor

litere de aur cad din cer

mâinile se roagă mângâind

gura-i plină de stele iar

lumea-i o carte pentru toți

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

NONEREZIE

 Necazurile

se țin

de

mână

oamenii

de

cuvânt

COSTEL ZĂGAN, HYPERION, NR.1-2-3/ 2026

PRIMĂVARA-I SURÂSUL LUI DUMNEZEU

 Primăvara dă frumusețea mai tare

primăvara îmbracă lumina în verde

tractoarele ară și câmpul mă doare

Dumnezeu tace și nimeni nu-l crede

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

SCURT PE DON QUIJOTE

Broasca nu e broască

șobolanul nu-i șoricel

unul zice troaca-i troacă

omul ăsta nu-i Marcel

Costel Zăgan

Notă: Marcel e Proust.

 

Ion Caraion, Dragostea e pseudonimul morții, 1980

MULTILATERALITATE

Unu prefăcut în sumă

(Doi e unu. Unu doi e.)

Când devine omul gumă,

nici potoapele lui Noe

nu-l mai numără. Se trag

(orice zgomot pătează)

una din alta, oază din oază -

nopți...zile...Pe funii și ațe.

Provincie ca un sarcofag.

Decorticăm zei. Creștem rațe.

MOMENTUL ZERO

Întunericul

mi-a prăjit

creierul

miroase

a

poezie

Costel Zăgan , ODE GINGAȘE

UN CHIBRIT

 Aprinde rugul regretului frate

aprinde rugul iubirii deodată

îngenunchează și tu libertate

totul cântă moartea-i minunată

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POȘTA REDACȚIEI

 Mai citiți avem poezie destulă

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS