Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav de-acolo, unul furios, care-a fost director sau profesor la un liceu din Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână.
Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărmat și cu sângele sărindu-i pe haine, spunându-mi:
- Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc... Ăsta m-a omorăt!
Au venit doctorii...Dar după jumătate de oră, bietul Eminescu murise!