Mai citiți avem poezie destulă
Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Dacă iarba-și face saltul
de la verde la albastru
domnilor eu nu-s altul
noaptea schimbă astrul
De la verde la albastru
și de la indigo la roșu
tu măiastră eu maiestru
între noi cântă cocoșul
Și de la indigo la roșu
domnilor eu nu-s altul
cel mai tânăr fi-va moșul
dacă iarba-și face saltul
De la verde la albastru
ce cometă ce dezastru
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
GABRIELA DIMITRIU
DIMINUTIVÂND LUMINA
A fost probabil iubirea anilor de liceu.
Dragostea nepereche a lui Dio.
A cunoscut-o, cum era și de așteptat, mai întâi d e la distanță.
Dio, mare bos (pleonasm generalizat astăzi, pe atunci puișor) la Internatul Liceului ATL, în fiecare zi, între orele 17-21, susținea un program cultural-educativ - muzică, poezii, dedicații - la stația de emisie cu circuit, desigur, intern.
Într-una din zile, pe când recita o poezie a poetului Lucian Valea, Dio a primit un bilețel însoțit de o revistă și o rugăminte: să citească - în direct - o poezie a unui poet de care până atunci nu auzise:
ADRIAN PĂUNESCU.
Și a citit-o: vocea i se plia perfect pe mesajul poeziei.
IATĂ, POETUL!
- Eu sunt Luminița! Fata care te-a deranjat cu poezia!...
-......
- Tu n-ai nevoie să te prezinți, Dio!
-......
- Ești o figură arhicunoscută!
- Din fericire, un anonim arhicunoscut!
- Totuși am auzit c-ai înțeles mesajul meu!
- N-am prea auzit de acest poet...
- N-ai auzit sau n-ai citit?
- Și una și cealaltă...
- Și totuși poezia lui îți vine ca o mănușă!
- Nu prea mi-e frig!
- Și nici frică!
- Frică? De ce? De cine?
- Frică de ce spune și, mai ales, de ce poate să ascundă poezia! Poezia patriotică!
- Bine-bine, dar poezia patriotică nu ascunde nimic. Ea doar dezvăluie: fapte, oameni și locuri.
Exemplare!
- Și totuși ceva ascunde.
- Ce poate să ascundă poezia, Luminița!
- Știu eu, poate speranțele noastre.
Viitorul nostru cel mai fragil!
Inexistența se zbate în ghearele genezei
fără supărare poporul își pupă eroii în fund
de câte ori are ocazia
și bineînțeles galeria de ocazie aplaudă frenetic
tot de-atâtea ori
nestingherită copilăria își duce biberonul la gură
și primăvara începe să gângurească
vai cu biberonul ei verde la ureche
Doamne fericit este copilul care nu s-a născut
fericit de trei
doi
unu
start
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Vremea păcălește natura
natura păcălește omul
timpul ne dă de-a dura
să n-amețească atomul
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE