Primăvara dă frumusețea mai tare
primăvara îmbracă lumina în verde
tractoarele ară și câmpul mă doare
Dumnezeu tace și nimeni nu-l crede
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Primăvara dă frumusețea mai tare
primăvara îmbracă lumina în verde
tractoarele ară și câmpul mă doare
Dumnezeu tace și nimeni nu-l crede
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Broasca nu e broască
șobolanul nu-i șoricel
unul zice troaca-i troacă
omul ăsta nu-i Marcel
Costel Zăgan
Notă: Marcel e Proust.
Aprinde rugul regretului frate
aprinde rugul iubirii deodată
îngenunchează și tu libertate
totul cântă moartea-i minunată
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Dacă iarba-și face saltul
de la verde la albastru
domnilor eu nu-s altul
noaptea schimbă astrul
De la verde la albastru
și de la indigo la roșu
tu măiastră eu maiestru
între noi cântă cocoșul
Și de la indigo la roșu
domnilor eu nu-s altul
cel mai tânăr fi-va moșul
dacă iarba-și face saltul
De la verde la albastru
ce cometă ce dezastru
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II