sau într-un rai părăsit
liniștea îmi îngheață picioarele
parcă aș duce un clopot în brațe
parcă n-am fost noi
ci
două drumuri rănite de soarele verii
abia azi simțim greutatea aripilor
ești mai vie ieri
ca-ntotdeauna
dragoste
Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu