Ce noapte
pe unde-oi fi
rătăcind
pășesc
tăcere cu tăcere
în gât
parcă
s-a oprit
o stea
din ochi
țâșnește
lumină
din ochi
țâșnește-ntuneric
unde
să m-ascund
Doamne
Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (4)
* Nici în doi, istoria nu are vreo limită. (Costel Zăgan) * Îndeplinirea celor trei îndatoriri capitale ale vieții: - dragoste - vocație - societate.(Alfred Adler)
Ce noapte
pe unde-oi fi
rătăcind
pășesc
tăcere cu tăcere
în gât
parcă
s-a oprit
o stea
din ochi
țâșnește
lumină
din ochi
țâșnește-ntuneric
unde
să m-ascund
Doamne
Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (4)
Mulți prieteni mulți dușmani
mulți dușmani mulți prieteni
viața merge înainte viața merge
înapoi viața merge la stânga
viața merge la dreapta viața
merge-n sus viața merge-n jos
viața merge unde are chef
viața mea străina mea
străina mea viața mea
Costel Zăgan, ANOASELE MELE
ochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și frumusețea nopții de iulie
poezia mă scoate din priză
cocoșul cântă a doua oară
incognito
cu
lună plină
Costel Zăgan, Angoasele mele
Civilizația domină agresivitatea periculoasă a individului.
SIGMUND FREUD
Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav de-acolo, unul furios, care-a fost director sau profesor la un liceu din Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână.
Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărmat și cu sângele sărindu-i pe haine, spunându-mi:
- Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc... Ăsta m-a omorăt!
Au venit doctorii...Dar după jumătate de oră, bietul Eminescu murise!