luni, 30 octombrie 2023

NELINIȘTEA NUCLEARĂ


Nu înarmaţi copiii cu lacrimi nucleare
să ne lăsăm iradiaţi doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsaţi noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel ratat
copilăria plânge în hohote la marginea urii
în acest secol moartea se-nrolează soldat
Prin venele lumii o să curgă lovituri de tun
măslinul iată nu mai vrea să porte mască
viaţa este frumoasă pământul este bun
de-aia nicio mamă nu mai vrea să nască
Costel Zăgan, Poeme infracţionale





duminică, 24 septembrie 2023

CALENDARUL SĂPTĂMÂNII

 Luni - se întoarce berea la crâșmă cu prima poezie

Marți - sticla de lampă crapă de invidie

Miercuri - se extrage x din pix toată ziua

Joi - se înnoptează în poezie

Vineri - cântecul nopții se aude dincolo de stele

Sâmbătă - negustorii zilei și-au vândut toate clipele

Duminică - timpul liber nu știe ce să facă iar cu mine

                               Costel Zăgan


 


 Dragostea-i chirurgul condiției umane: face harcea-parcea din îndrăgostiți!

Costel Zăgan



duminică, 17 septembrie 2023

ÎN CĂUTARE

Ce noapte

pe unde-oi fi

rătăcind

pășesc

tăcere cu tăcere

în gât

parcă

s-a oprit

o stea

din ochi

țâșnește

lumină

din ochi

țâșnește-ntuneric

unde

să m-ascund

Doamne

Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (4)




ROZA VÂNTURILOR

Mulți prieteni mulți dușmani

mulți dușmani mulți prieteni

viața merge înainte viața merge

 înapoi viața merge la stânga

viața merge la dreapta viața

merge-n sus viața merge-n jos

viața merge unde are chef

viața mea străina mea

străina mea viața mea

Costel Zăgan, ANOASELE MELE






vineri, 15 septembrie 2023

MEMENTO

Intru în biserică
sau într-un rai părăsit
liniștea îmi îngheață picioarele

parcă aș duce un clopot în brațe
parcă n-am fost noi
ci
două drumuri rănite de soarele verii

abia azi simțim greutatea aripilor

ești mai vie ieri

ca-ntotdeauna

dragoste

Costel Zăgan, ANGOASELE MELE (2) 

ANGOASĂ

 

 Mă trezesc cu noaptea-n cap

ochii împrăștie stele verzi

ies în fugă pe ușă

trăgând cerul în piept

Doamne de ce m-ai părăsit

cerul scârție aberant

nu știu încotro să-mi îndrept sufletul

încet-încet mă liniștesc

tăcerea și frumusețea nopții de iulie

poezia mă scoate din priză

cocoșul cântă a doua oară

incognito

cu

lună plină

Costel Zăgan, Angoasele mele

duminică, 30 iulie 2023


Dacă și pensionarul încă mai învață să moară, sintagma copil educat este un nonsens.


Costel Zăgan, INVENTEME